Capcana comparațiilor: De ce fiecare copil este unic

Care mamă nu a auzit vreodată cât de multe lucruri știe să facă micuțul prietenei sau al vecinei, sau cât de multe lucruri și-au însușit colegii de grupă și, mai târziu, de școală ai copilului? Comparațiile apar încă din timpul sarcinii și se ”acutizează” pe măsură ce copilul crește. Și oricât de mult ai vrea să le eviți, câteodată pare imposibil. Însă pentru sănătatea psihică a copilului, dar și a ta, poate ar trebui să faci tot posibilul să scapi de astfel de ”practici”.

Vinovat pentru aceste comparații ar fi instinctul nostru de supraviețuire, susține Kathy Seal, co-autoare a cărții „Părinți tensionați, copii stresați: Cum să faci față competiției atunci când crești un copil”. “Suntem ”obligați” să-i împingem pe copiii noștri să concureze, la urma urmei, copiii strămoșilor noștri trebuiau să fie suficient de puternici pentru a obține ultima bucată de carne sau pentru a evita întâlnirea cu un animal periculos” spune Seal. “Este, de asemenea, firesc să ne dorim ca micuții noștri să dobândească abilități, așa că îi comparăm pentru un fel de reasigurare“.

De ce ar trebui să nu-l mai compari cu ceilalți? Uneori singura motivație a comparării copilului cu alții este pentru a-l determina să fie competitiv. Așa că acest sentiment poate împinge copilul să facă performanțe și să exceleze. Competitivitatea este, cu siguranță, o forță motrică ce duce spre performanță. Dar funcționează oare în cazul copilului tău? Nici doi frați gemeni nu sunt identici din punct de vedere al capacităților și al aptitudinilor. Așadar, poate ar trebui să te mai gândești atunci când ai tendința de a-l compara. Practic vorbind, părinții pot construi sau distruge încrederea și stima de sine a copilului.

Efectele negative pe care le produce comparația.

  • Comparațiile pot fi un factor de stres pentru copii

Cu toate că mulți le consideră un semn de normalitate, aceste comparații pot fi extreme de stresante pentru copii. Pentru părinți, nu mai vorbim. Copiii au propriile talente și abilități unice. Compararea cu alți copii sau cu alți colegi ar putea produce senzații de anxietate și stres, mai ales atunci când aceștia nu pot să îndeplinească aceleași competențe sau să fie la același nivel ca și restul.

  • Comparațiile pot reduce stima de sine.

Copilul începe să creadă că alții sunt mai buni decât el și că este incapabil să se descurce bine sau să trăiască la nivelul așteptărilor părinților. Acest sentiment este extrem de dăunător pentru dezvoltarea personală și academică a copilului.

  • Comparațiile îi pot afecta încrederea în el.

În ciuda eforturilor sale, dacă el încă mai aude că are nevoie ”să-l urmeze” pe celălalt pentru a se descurca bine, acest lucru îi distruge încrederea. Acest lucru ar putea să-i deterioreze în continuare performanțele.

  • Comparațiile îl pot transforma într-un sociofob.

Dacă copilul tău este ridiculizat în mod constant prin comparație atunci el va începe să evite interacțiunea publică cu tine, dar și cu restul apropiaților.

  • Comparațiile îi pot suprima talentele.

Mare atenție la acest aspect, deoarece poate fi riscant. Dacă ești focusată pe abilitățile pe care tu crezi că ar trebui să le aibă copilul și le ignori pe cele existente, cele reale ar putea să dispară, copilul încercând să te mulțumească pe tine. Sau ar putea ajunge la situația în care, din această risipă de energie, copilul să-și ignore realele abilități și, într-un final, să renunțe la ele.

  • Comparațiile îl pot îndepărata de tine.

Comparându-l mereu cu frații, vecinii, colegii sau verișorii, copilul va concluziona că nu este destul de bun pentru tine și, evident, se va îndepărta de tine. Tu devii sursa de rău pentru el și va încerca să mențină distanța de tine. Acest lucru îl poate face să se simtă nesigur și să își piardă încrederea în tine.

O abordare pozitivă poate fi benefică pentru copil

  • apreciază efortul depus, chiar dacă diferența dintre cele două teste, spre exmplu, nu este foarte mare. Aceasta construiește încrederea.
  • ajută-l să-și recunoască slăbiciunile și să le facă față. Întreabă-l dacă are nevoie de ajutor și susține-l în demersul lui de a evolua.
  • laudă-i punctele tari, indiferent de sarcina pe care o are, apreciaz-o.
  • nu crea așteptări nerealiste. Dacă el își dorește să devină scriitor, nu-l îndruma spre inginerie, deoarece este evident că nu va face acest lucru din pasiune, chiar dacă este inteligent și poate.
  • oferă-i sprijin și iubire necondiționată. Dacă copilul nu a reușit să obțină rezultate bune, nu-l face să se simtă că te-a dezamăgit. Întotdeauna sprijină-ți copilul. Poartă o discuție cu el și încurajează-l să exerseze mai mult, până când ajunge la rezultatele dorite.

 

Sursă foto:youtube.com

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *