Sunt o mamă isterică, dar mă tratez!

Urletele și țipetele nu fac bine nimănui. Însă, deseori, puși în situații limită, ca și părinți, cedăm nervos. Norocul nostru este că există soluții.

Dacă ești părinte, știi că uneori emoțiile te copleșesc și te transfomă. Cumva, copiii pot apăsa acele butoane pe care nici măcar nu știai că le ai. Și înainte să știi asta, te trezești urlând cât te țin plămânii. Nu ești singurul care se confruntă cu astfel de situații și momente, și sentimentele tale de frustrare părintească sunt normale. Vestea bună este că poți schimba modul în care vorbești cu copiii tăi, trecând de la un monolog de strigăte la un dialog respectuos.

În 2003, un studiu publicat în  ”Jurnalul căsătoriei și al familiei” a constatat că aproape 90% din cei aproape o mie de părinți chestionați au urlat la copii. În plus, în familiile cu copii mai mari de șapte ani, aproape 100% dintre părinți au recunoscut că s-au confruntat cu astfel de situații.

De ce urlă părinții?

Răspunsul imediat este că ne simțim copleșiți sau supărați, ceea ce ne face să ridicăm vocea. Dar asta rareori rezolvă situația. Eventual, liniștește copilul ți-l face să fie ascultător pentru o scurtă perioadă de timp, dar nu îi va corecta comportamentul sau atitudinea. Pe scurt, îl învață să se teamă de noi, mai degrabă decât să înțeleagă consecințele acțiunilor lui.

Copiii se bazează pe părinți pentru a învăța. Dacă furia și agresiunea asociată, cum ar fi strigătul, fac parte din ceea ce copilul percepe ca fiind “normal” în familia lui, comportamentul va reflecta acest lucru.

Isteria are efecte neplăcute asupra copilului. Dacă s-a țipat vreodată  la tine, atunci știi sigur că un ton ridicat și agresiv nu face ca mesajul să fie mai clar. Și pentru copilul tău este valabilă această teorie. Țipetele îl vor  face să se împotrivească, să se închidă în el, iar disciplina va fi mai greoaie, deoarece de fiecare dată când ridici vocea scade receptivitatea copilului. Cercetările recente arată că urletele fac copiii mai agresivi fizic și verbal. Isteria, în general, indiferent de context, este o expresie a furiei. Ea îl determină pe copil să se simtă nesigur. Calmitatea, pe de altă parte, este liniștitoare, ceea ce face ca micuțul să se simtă iubit și acceptat, în ciuda unui comportament nepotrivit. De-a lungul timpului, s-a demonstrat că urletele și țipetele au efecte asupra copilului pe termen lung, cum ar fi anxietatea, stima de sine scăzută și agresivitatea crescută. De asemenea, copilul devine mai sensibil la agresiune, deoarece înțelegerea limitelor sănătoase și a respectului de sine este dezechilibrată.

Cum îți ”tratezi” crizele de isterie

Indiferent de motivul de la care se poate ajunge la o situație conflictuală, ca părinte, ”ai datoria” de a te tempera și de a-i oferi copilului un exemplu bun de urmat. Iar dacă nervii îți sunt puși la încercare, există ”tratament”.

  1. Ia-ți un timp de respiro. Dacă atunci când vii acasă ești deja încărcată cu probleme de la serviciu și starea ta nu este una relaxată, acordă-ți câteva minute de respiro înainte de a intra în dialog cu copilul. Îi poți comunica celui mic starea ta, rugându-l să ți acorde câteva minute de liniște. Astfel, el va învăța despre granițele și gestionarea emoțiilor puternice într-un mod sănătos.
  2. Vorbește despre emoții. Furia este un sentiment normal, unul din care poși învăța multe, dacă este gestionat corect. Recunoscând toate emoțiile, de la bucurie și entuziasm la tristețe, furie, gelozie și frustrare, îl înveți pe copil că fac parte din repertoriul nostru uman. Discută despre felul în care te simți și încurajază-l să facă același lucru. Îl va ajuta să dezvolte o atitudine respectuoasă față de sine și față de ceilalți și să formeze relații sănătoase în viață.
  3. Conștientizează factorul declanșator. Țipetele și urletele nu apar întâmplător, ele sunt, de obicei, un răspuns la un comportament specific. Cu alte cuvinte, ceva le declanșează. Dacă poți descoperi ce anume te fac să-ți ieși din minți, atunci sunt șanse mari de evitare a unei astfel de situații.
  4. Dă-i copilului un avertisment. Este corect să-l avertizezi pe copil în momentul în care simți că situația ar putea escalada. Acest avertisment sobru poate fi de multe ori suficient pentru a-l face să se oprească. De asemenea, avertismentele permit copiilor să se pregătească mental pentru o tranziție, spun specialiștii.
  5. Ajustează-ți așteptările. Cu copiii, menținerea așteptărilor realiste este esențială. O parte din motivul pentru care țipăm, spun specialiștii, este că speranțele noastre mari pentru o excursie sau un eveniment nu corespund realității. Așa că, lasă-le deoparte și ia totul așa cum vine.

 

Sursă foto: <a href=’https://www.freepik.com/free-photo/mother-scolding-her-daughter-in-living-room_1008967.htm’>Designed by Freepik</a>

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *