Triplă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice şi multiplă medaliată la Campionate Mondiale şi Europene, Cătălina Ponor este o lecție de succes și o cale de urmat, dar și un munte de modestie și bun simț. Denumită Laleaua Neagră datorită eleganței în execuție, dar și a preferințelor pentru costumele de culoare neagră, gimnasta este un exemplu, pentru toți cei care au urmărit-o de-a lungul carierei, de implicare și ambiție.
După o carieră în gimnastica de performanță, Cătălina Ponor este implicată, în momentul de față, în diverse proiecte prin care susține mișcarea în rândul copiilor, dar și un stil de viață sănătos. Pentru că cei mici învaţă cel mai bine prin joc și exemple, Cătălina a devenit parte a proiectului Învață să crești sănătos cu Bucovina, proiect care aduce în faţa lor modele-personalităţi recunoscute pentru performanță și hotărâre, pentru un mod de viață echilibrat și sănătos.
Sportul îi ajută pe copii să comunice, să colaboreze și să se dezvolte armonios atât fizic, cât și psihic.
După 25 de ani de sport de performanță, Cătălina Ponor își dorește să dea mai departe ceea ce a învățat în tot acest timp. Dar mai mult decât atât, își dorește să-i inspire pe cei mici în a alege să facă mișcare.
Îmi doresc să văd copii care fac sport și mișcare, să aud pe străzi, prin fața blocului copii care țipă, care se joacă și care își trăiesc copilăria. Tocmai de aceea, susțin orice formă de mișcare și îndemn părinții să-și încurajeze copiii să facă sport. Pentru că sportul îi învață să fie disciplinați, să aibă o rutină constructivă, îi învață să comunice cu cei din jurul lor, să colaboreze cu coechipierii și, mai ales să ia decizii. În plus, sportul îi ajută să se dezvolte armonios atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
Părinții au un rol hotărâtor în susținerea copiilor
Dând ca exemplu propria experiență, Cătălina Ponor susține că părinții sunt cei care pot încuraja și susține psihic traseul unui copil, nu doar din punct de vedere sportiv, ci și în viața de zi cu zi.
Orice părinte își susține, sau ar trebui să-și susțină, copilul, mai ales dacă are un talent și acesta îi poate construi viitorul. Părinții mei au fost lângă mine întotdeauna, indiferent de situațiile în care m-am aflat. Chiar dacă, pe la 9 ani, mama mi-a spus că nu o să mă mai lase la gimnastică. Avusesem o întâmplare mai delicată, eu fiind un copil extrem de energic, în urma căreia, mama m-a amenințat cumva că nu mă va mai lăsa la antrenamente. Însă mi-am dorit atât de mult să fac gimnastică, încât am amenințat-o cu fuga de acasă.
Iar dacă se întâmplă ca cel mic să aibă tendința de a renunța, tot părinții sunt cei care pot interveni, susține Cătălina Ponor.
Trebuie să-l urmărești, să vezi dacă își dorește foarte mult să meargă mai departe. Dacă își dorește, nici nu e nevoie să-l împingi prea tare de la spate. Dacă nu-și dorește, dar are foarte mult talent, atunci e important să-l susții psihic și emoțional foarte mult. Prin exemplele pozitive ale idolilor poți să-l faci să-și dorească să continue. Dar când un copil simte satisfacția de medalie și rezultate, nu mai vrea să renunțe. E nevoie de un antrenament psihic.
Fără muncă nu poți obține ceea ce-ți dorești
Însă oricât talent ar avea copilul și oricâtă dorință ar avea părinții, fără muncă și dedicare din partea celui mic, nu se pot atinge cele mai înalte culmi.
E valabil în orice domeniu. Talentul atinge performanța doar în momentul în care este susținut de dorință, ambiție, perseverență și foarte multă muncă. În cazul meu, dorința și munca au fost cele care m-au dus pe cele mai înalte culmi. Am știut dintotdeauna că vreau să fac gimnastică, încă de la 4 ani de când am pășit pentru prima dată în sala de antrenamente. Pentru mine, era clar că acesta va fi traseul meu profesional. Pur și simplu m-am îndrăgostit de tot ceea ce însemna acest sport și nu m-aș fi văzut făcând altceva. Chiar dacă am avut două momente în viața sportivă în care am vrut să renunț, anii petrecuți în sala de antrenamente, rezultatele și medaliile cucerite m-au făcut să revin și să lupt pentru ceea ce îmi doream.
sursă foto: PR